MiKu
Admin
Data inscrierii: 09/Mai/2008
Mesaje: 14
Localitate: Switzerland
|
 Trimis: 22/06/2008 11:03 Titlul subiectului: Life is cool |
 |
|
Inchide ochii si incearca sa se trezeasca intr-o lume paralela. Cateva secunde si cosmarul incepe, trezindu-se intr-o casa mare si spatioasa, rece si hoala, iar zgomotele bizare ce se aud patrund pana in adancul atomului. O mana pe umar, vaga, uscata si dura, inima se sperie si se ascunde parca de corp, incercand sa dispara. Privirea speriata cade pe geam. Afara, picuri sinistrii se scurg de pe streasina care pare de plumb, curgand pe geamul spart cu configurații deformate de stafii, in care se reflecta imaginea stramba a monstrului din spate. Geamul se clatina cu un scartait ce se simte pana in strafundul timpanului. Peretii par a cadea din toate partile asupra unul chip de inger intr-o incapere ce se transforma in smoala neagra, care se scurge cazand fierbinte pe dermă alba. Imaginea de mai devreme se reflecta ca un trecut, pe care il inlatura viitorul lor. Lor…unul e in spate.Vocea infricasotatoare ca a unui varcolac ragusit se aude rasunand cu un ecou dur: "Esti a mea". Trunchiul paralizeaza nemairaspunzand la incercarile grele de a scapa de povara grea a mainii ce apasa pe umarul mic. O unghie adanca incearca sa se infiga in carnea frageda, dar pielea pare de fier, nedandu-i voie. Doi colti ca de dinozaur se vad, care dau parul sangeriu intr-o parte, apropiinduse de gat, patrunzand si iesind dupa cateva secunde cu pete rosii. Durerea incepe, dar trupul nu reactioneza inca. Ochii albi de nea ai fetei se inchid, si cade moarta pe podeaua plina de sange rosu de copila pura, amestecat cu sange negru de vampir.
Michiko Ichihara
Dimineata m-am terzit in noul dormitor de marime medie al unui Zgarie Nori din New York. De cateva zile, de candmae mutasem aici, la mama, o actrita a lumii moderne, implicata de la 10 ani in mulțimea starurilor, care cucerise inimile tuturor, prin naturaletea si frumuetea de diamant cu care fusese daruita. Timp de 5 ani, statusem in Japonia, la tata, si el un important om al afacerilor, un bancher renumit, dupa care s-a mutat in Australia la matusa sa, unde a mai stat inca 5 ani. La varsta de 14 ani, cat avea acum, mama ei, o luase in New York, pentru a-i imbunatatii studiile la o scoala renumita.
In noaptea trecuta avusesem un cosmar. M-am ridicat din patul mare si alb, si m-am uitat in oglinda.Am vazut un chip plapand, niste ochi mari, o fata cu pielea alba si catifelata, imbracata intr-o rochie alba. M-am uitat mirata. Pentru cateva secunde am avut impresia ca nu's eu, dar dupa ce m-am convins, m-am intins ca o pisica. De cateva zile aveam acelasi cosmar. Cineva incerca sa-mi faca rau. Imi lasia ochii spre pamant si vazu ca rochia era putin zgariata, si murdara. Pe mana avema o pata rosie.Ma dusei in baie, si facui dus. Pata rosie nu disparea. Avea o forma ciudata. Era ca un scris vechi. Era ca o inscriptie pe un papirus egiptean. Incercsema sa frec, dar nu se putea sterge. Parea a fi imprimata. Ma gandi, dar nu-mi aducema aminte sa-mi fi facut vreun tatuaj.
Iesisem rapid din dus, imbracandu-ma in mare graba, luand telefonul si o sticla cu apa. Inchisie apartamentul cu zgomot, si intri in liftul gigant, in care ma asezia si asteptai cuminte sa ajunga jos.
Cand iesi afara, ramasei putin uimita, dar mersei inainte. Nu cunoasteam locurile, nu cunosteam oamenii, dar mergema. Nici eu nu stim unde. Acest zgomot, oamenii care misunau in toate directiile ca furnicile in musuroi,ma speriau, dar tot odata imi dadeau vigoare sa mearga mai departe.Ma uitai inapoi, vazand cum las in urma giganticul "bloc". Imi adusei aminte de cand eram mica, de vremurile cand stateam cu tatal meui, intr-un apartament tot asa de mare, dar nu si la acea inaltime, cand eram mica si imi citea povesti...imi adusei aminte de matusa, care ma lua in fiecare zi langa semineu, si imi pieptana parul, iar vara, cum mergema cu unchiul la pescuit, pe un lac linistit, ce parea a fi o oglinda aparte creata pentru cerul senin si albastru.
Intrai intr-un parc, si ma asezai pe o banca. Ma lasai pe spate, punandumi ochelarii de soare in ochi si privind cerul.Norii rari si albi de vata trec rasfirand lumina de argint ce imapanzea din ce in ce mai mult cerul. Naduful cuprine dintr-o data atmosfera. Sfarsit de iunie.Isi indreapta privirea in zare, unde natura muta si totusi plina de glasuri, imposibila si totusi atat de seducatoare picteaza un tablou care farmeca. Isi ridica ochii spre trecatori. Fiecare e adancit in treburile sale. Fiecaruia ii pasa doar de el.
"Oare toti oamenii sunt asa?"…"De ce sunt asa de ciudata?"…"Nu esti…"…"Crezi?"…"Poate…iti e or de tatal tau?"…"Da…."…"Ar necesită sa ai prieteni…"…"Nu pot…sunt noua…eu nu-mi pot face prieteni…nu stiu cat stau aici…" Vorbeam cu mine…vorbeam cu dublura mea…cu mine cea din interior…cu sora mea geamana, cu inima…vorbem cu mine insasumi...
Timpul trecea. O zi calda de vara…pierduta in noianul amintirilor si al viitorului. Intr-un tarziu ma hotarai sa ma ridic. Amurgul aproape ca se nastea din apele line, punea o umbra usor albastrie, usor rosiatica, pe neclintitele intinderi, care acum devenisera pustii. Scoate din gentuta verde pal, o vedere, o fotografie, o amintire ce s-a strecurat ca o otrava. Albia raului lenes, seamana cu larga viata a unora. Totul se intuneca. Ai fi zis ca te aflii sub o imensa bolta de templu, in care nu mai strabatea inlauntru lumina ogviala a cerului. Dupa ce inspirai inca odata aerul curat de padure, probabil, singurul loc in care mai era curat din acest mare oras, formai un numar, si la cateva minute o masina afla in fata mea. Soferul iesi din masina si imi deschise politicos portiera. Eu intrai lenesa si sma rezemai de geamul fierbinte. Parul negru ca abanosul, depletit si lasat sa cada in cascade de bucle pe umerii goli, ochii negrii, buzele rozalii aprins, ma faceau sa par un inger. Inchise ochii si atipi pentru cateva minute. Ma destepta bruscata, si cu o durere groaznica la picior si la cap. Imi dusei mana la frunte, apoi la ochi privindu-o. Ma uitai in jurul meu. Vedea crengile unui copac imans patrunzand prin geamuri, iar pe sofer intins si sangerand. Scosei din nou telefonul, si suna la salvare. Nu ma ganeam la ea. Parca durerea mea era imposibila. Dupa cateva minute in care asteptai salvarea si incercai sa-i stearga mana soferului se sange, eram intr-un pat de spital, cu o perfuzie in mana, si cu 2 asistente langa mine. Pe usa intra un domn inalt, iar langa el era o femeie. Era mama . Incercai sa deschida ochii mai bine, dar eram bandajata, asa ca ii inchisei la loc. Vocea lina a doctorului se auzea in toata incaperea ca un ecou. Incerca sa-i explice mamei indurereate, ca fata nu avea decat cateva zgarieturi, si ca se va face bine, dar are nevoie de odihna. Cuvintele acestea nu o linistira doar pe mama, ci si pe mine, care adormii cu zambetul pe buze, simtind mana mamei cum ma mangaia pe obraz. Peste cateva ore, ma scoate din somn bulversata. Abia acum imi dadeam seama de ce se intamplase cu adevarat. Nu mai aveam perfuzia, iar piciorul nu ma mai durea. Ma simteam ametita. Noaptea se mai limpezise si cerul plin de stele incepuse sa alunge intunericul gros. Norul gandurilor mele s-a spulberat cum se impratie storlul speriat de pasari. Incet incet incepusem sa analizeze fiecare fapt ce ma inconjra. Ma plimbai prin salonul rece. Pe o masuta, un buchet de flori, cu un biletel. Il citi :"La multi ani! Desi e ziua ta, esti in spital. Sa te faci bine cat mai repede. Cu drag, Bill fratele tau."Alaturi, o cutie cu bomboane pe care scria"Aceste bomboane sa te indulceasca asa cum ne-a indulcit pe noi venirea ta pe lume. Cu drag, fratele tau Tom.". Bulversata, ma uitai prin camera. Nu era ziua mea. Nu aveam frati. Vazui intr-un colt, un pat. In el, dormea cineva. Ma asezai pe margine, si vazui ca era o fata. Nu vrusei sa o scoal, desi cand ma ridicai, aceasta se scula si ea, aprinzand lumina unei veioze din apropiere.
|
|
FAQ
Cautare
Membri
Grupuri
Inregistrare
Profil
Mesaje private
Autentificare
